„În sfârșit, Moș Crăciun mi-a făcut o vizită. De data aceasta mi-a adus o chitară electrică destul de ieftină. Era grozavă din diferite motive, în primul rând, aveam în sfârșit o chitară electrică ce arăta bine, și în al doilea rând, pentru că era atât de ieftină încât deseori se strica, așa că am învățat multe despre repararea chitarelor încă de la 12 ani. Din fericire, am văzut acest lucru ca pe ceva pozitiv. Dar chitara mea nu suna ca înregistrările pe care le ascultam, așa mi-am dat seama că am nevoie de un amplificator cu distortion sau overdrive.
Mulți ani mai târziu când am devenit profesor de chitară, eram des întrebat: „E mai bine să începi pe o chitară acustica sau pe electrică?”, iar raspunsul meu era intotdeauna: „Oricare dintre ele îți place.” O chitară acustică nu este echivalentul unor roți ajutătoare, ba din contră, mai ales o chitară cu corzi de nylon, pe care distanța dintre corzi și lățimea gâtului o fac total diferită față de o chitară electrică. Dacă dorești să cânți la chitara acustică, începe pe o chitară acustică. Sunetele pe care le vei auzi vor rezona cu muzica pe care o asculți și care te inspiră. Dacă visezi să fii un rock-star, începe pe chitară electrică!
Îmi amintesc de o studentă ce iubea muzica metal, dar tatăl ei îi cumpărase o chitară acustică, care pur și simplu nu suna așa cum își dorea studenta. După 6 luni, și-a cumpărat o chitară electrică potrivită pentru metal, iar progresul a fost aproape instantaneu, putea să cânte pasaje din anumite melodii după ureche.
Ideea este că atunci când chitara ta sună apropiat de cea a chitaristului care te-a făcut să cânți, sunt șanse mult mai mari de a nu renunța, în loc să devii descurajat și să renunți. Lumea are nevoie de mai mulți chitariști!”