Care sunt lemnele folosite pentru construirea chitarei ?
Calitatea lemnului joacă un rol fundamental în construirea unei chitare. În ceea ce privește chitarele electrice, sunt folosite lemne variate pentru corp, gât și freatboard. Fiecare chitara are caracteristici fizice, sonore și estetice diferite, iar costurile pot varia foarte mult în funcție de calitatea diferitelor tipuri de lemn. Materialul este foarte important: lemnul verde nu are calități sonore satisfăcătoare și cu siguranta va micșora dinamica sunetului în timpul interpretarii. Tipul de lemn este doar unul dintre aspectele care contribuie la sunetul desavarsit. Cu alte cuvinte, nu se poate prevedea cu exactitate modul în care o chitara va suna știind doar esenta folosita. Clasificarea urmatoare a lemnului se va baza pe utilizarea lui, adică lemnul folosit pentru partea de sus (sau placa de sunet), precum și cel utilizat pentru părțile laterale și spatele chitarei.
Partea de sus (sau placa de sunet/rezonanta)
Molidul si cedrul sunt cele mai frecvent utilizate pentru corpul unei chitare acustice sau clasice.
Molidul: acesta este lemnul cel mai frecvent folosit pentru fata de rezonanta (top), deoarece este foarte rezonant și emite un ton echilibrat și luminos. De obicei sunetul se îmbunătățește în timp, și schimbările densitatii si umiditatii acestui tip de lemn, de-a lungul duratei de viață a instrumentului, influenteaza sunetul chitarei. Diferite tipuri de molid sunt folosite si la partile inferioare ale chitarei.
Molid Sitka: este foarte rezonant, clar si ofera un ton plin, cu un mid-range luminos. Densitatea lemnului garanteaza un raspuns rapid. Este cel mai folosit tip de molid.
Molid european: mai puțin agresiv decât Sitka, are un ton foarte bine echilibrat, cu frecvente medii minime, mai rotunjite și bogat armonice. Renumit pentru rezonanta (in special lemnul care provine din zonele centrale și de Est), este de preferat pentru finger-style. Este utilizat si pentru construirea de piane și viori.
Englemann molid: sunetul este foarte aproape de cel al celor mai scumpi molizi (Adirondack), cu un bass mai proeminent și frecvente medii marcante, împreună cu strălucirea clasică a molidului pe frecvențele înalte, acesta oferă un răspuns mai rapid și sunete puternice.
Molid Rosu (Adirondack): molidul preferat de către colecționari, foarte rar și valoros. Combină atacul briliant al molidului Sitka cu complexitatea armonică a molidului european cu un răspuns rapid si o mai mare elasticitate. Este cea mai bună alegere pentru flatpicking. Acest molid este capabil sa recreeze sunetul de epocă al celebrelor chitare construite înainte 1940 .
Molid Douglas: foarte similar cu Sitka, dar cu un ton mai rotunjit, are un sunet foarte bine echilibrat și un răspuns rapid.
Cedru: lemnul folosit ca alternativă la molid este cedrul. Cedrul emite sunete mai rotunjite, mai calde și mai timbrate decât molidul, pe de altă parte, oferă un ton mai deschis și mai clar, cu mai multă definiție și grave profunde. De aceea noi spunem “Cedrul este pentru muzicieni și molidul este pentru ascultători.” Mai mult decât atât cedrul nu se schimbă odată cu trecerea timpului. Prin urmare calitățile sale tonale nu se vor îmbunătăți în timpul duratei de viață a instrumentului. Se intampla ca de multe ori cedrul sa își pierda o parte din bogăția sunetului, dar acest lucru nu este întotdeauna o conditie. Estetic, diferența dintre molid si cedru este evidenta, acesta din urmă fiind mai întunecat și roșiatic. În general, muzicianul care este în căutarea unui sunet mai agresiv poate prefera molidul, dar acest lucru este valabil numai în cazul în care altă caracteristică de construcție nu schimba aceasta coordonata. Sunetul chitarei este, de asemenea, influențat de forma, în partea de jos de părțile laterale și de griff. Pentru a placa o fata de chitara acustica, cedrul spaniol este de preferat, combinat cu lemn de trandafir sau părți din nuc ovangkol, aceasta reteta poate fi comparata cu chitarele manufacturate din Sitka, dar cu mai puțină transparență și separare armonică. Cedrul rosu este mai potrivit pentru chitara clasica, dar poate fi o alegere bună si pentru instrumente acustice utilizate pentru finger style, datorită tonului său concentrat in frecventele de bas, dar cu toate acestea, luminos in parte mediana. Pentru a-și exprima calitățile sale tonale cele mai bune, cedrul roșu trebuie să fie tăiat în plăci subțiri iar chitara sa fie echipata cu corzi subtiri.
Cedrul Spaniol: Spate si laterale. Cele mai frecvente lemne utilizate în construcția de spate si laterale sunt din lemn de trandafir si mahon. Si artarul este folosit detul de des, în principal pentru tonul deschis și puternic. Alte lemne utilizate mai rar în partea de jos și părțile laterale ale chitarelor acustice sunt ovangkol, koa, zebrano si nucul.
Palisandru: este un lemn valoros și scump (mai ales cel brazilian), foarte puternic și dens. Acest lucru se traduce printr-un sunet cald și rotunjit, un caracter unic și un sustain prelungit, calitati care il fac potrivit pentru flatpicking si chitarele bluegrass. Este foarte frumos, cu nuante puternice de maroniu colorat.
Palisandru indian: mai puțin valoroas decât cel din Brazilia, dar cu sunet echivalent sau chiar superior. Are un sunet mai inchis si nuantele lemnului sunt mai putin vizibile.
Mahon: mahonul, de obicei, este mai ușor și mai puțin raspandit decât lemnul de trandafir. Are o culoare tipica roșie. În general este folosit pentru chitara acustică la constructia lateralelor. Mahonul folosit pentru spatele chitarei va emite sunete calde si concentrate mai mult pe frecvențele joase, mult mai pregnante decât ale unei chitare cu laturile si spatele din lemn de trandafir. Chitarele construite cu mahon sunt preferate de muzicieni folosind tehnica de slider. Anumite chitare acustice sunt construite in intregime din lemn de mahon, de multe ori combinand nuante de culori diferite cu por deschis sau cu finisaj satinat.
Arțar: artar sau maple, este utilizat pe scară largă pentru instrumentele electrice (pentru gât, fretboards, headstock și corp), dar este potrivit si pentru spatele și părțile laterale ale instrumentelor acustice. Este un lemn frumos, cu numeroasele palete estetice și variante atrăgătoare. Arțarul se evidențiază pentru dinamica crescuta a frecvențelor înalte, adesea folosite pentru a echilibra acele instrumente care altfel ar suna prea bogat în frecventa de bass, modelele Jumbo, de exemplu. O chitara cu un corp de arțar, chiar și în cazul în care are un timbru mai sărac, va proiecta un sunet puternic, perfect potrivit pentru rock. Mai mult decât atât, Maple oferă un plus estetic oricarei chitare, datorită finisajelor sale, cum ar fi satin, flamed, tiger, bird’s eye, curly, sau spalted.
Linia de chitare acustice de la Soundsation, modelele Yosemite si Yellowstone sunt fabricate cu top din lemn masiv.